Ecclesiastul sau Propovăduitorul Cap.VIII – Nestatornicia vieţii

Cine este înţelept
Vede-n toate-nţelepciune
Faţa i se luminează
După faptele lui bune.

El rămâne înaintea
Judecăţilor supus
Şi de toate cele rele
Îl fereşte chiar Iisus.

Chiar în clipa crunt-a morţii
El găseşte izbăvire
Şi în veacul care vine
Se îmbracă-n nemurire.

Fericirea este Domnul
Şi cei ce se tem de Sfântul
Pe cei răi şi cu păcate
Îi acoperă pământul.

Zilele le sunt ca umbra
Şi se risipesc în van
Ce folos c-adună dânşii
Viaţa-ntreagă ban cu ban?

Şi-am văzut că omul singur
Cât ar face pe-nţeleptul
Lucrurilor de sub soare
Nu le va afla secretul.

Va căta în lung şi-n lat
Cât e-n lună şi în soare.
Omului nu-i este dat
Cheia lumii viitoare.

Cerul sfânt este o taină
Care nu se poate spune
Omului plin de păcat
Şi gol de înţelepciune.

Pe pământ este lăsat
Să găsească vieţii rostul
Să se spele de păcat
Să-şi ridice adăpostul.

Să trudească însetat
După apa vieţii, vie
Să nu fie-n deci statornic
Întru nestatornicie.

Copyright © 2017 Marin Mihalache