Dorință

Dorință

Fă-mă Doamne, şi pe mine,
Slujitorul Tău!
Ca la Cina cea de Taină
Să-Ţi slujesc şi eu.
Fă-mă Tu, un pom cu roade,
În grădina Ta;
Ca de azi să-mi dea vlăstarul;
Roade Îţi voi da.

Fă-mă Tu, un drob de sare,
Viaţa să îmi fie;
Iar Cuvântul Tău, ca pâinea,
Lumii mărturie.
Fă-mă Tu, un șoim ce zboară
Printre nori şi ceață,
Iar din cerul sfânt Isuse,
Fii a mea povață!

Fă-mă Tu, o harpă vie,
Ca să pot cânta,
Și-n necaz, şi-n bucurie,
Mântuirea Ta.
Fă-mă Tu, ca porumbelul,
Blând şi drăgălaș,
Iar în ura mea cea oarbă,
Blând, un copilaș.

Fă-mă Tu, ce n-am fost poate:
Rob ascultător;
Iar de azi, Isuse Sfinte,
Să-mplinesc cu dor...
Dovedind nu doar cu gura
(Fapte proletare),
Ci prin fapte de credință,
Ale iubirii Tale.

Lasă-mă să fiu alături
De poporul Tău;
Să învaț cu ei de-a pururi
Din Cuvântul Tău,
Căci mergând pe-a Tale urme
Din Cuvântul scris,
Voi avea un loc în ceruri,
Sus, în Paradis.


Viorel Balcan 17 mai 2011