Doar Ție Doamne, slavă!

Doar Ţie Doamne, slavă!

Coline cu gulere verzi
Și coama-mpletită în verde,
Păduri cu falnici copaci,
Ce-n desiș lumina se pierde...

Poieni ''înflorite în focuri'',
Ca macii cei plânși în Golgota,
Și alb: - margarete-plecate,
Haina smereniei poartă.

Mioare cu blana albită,
De soarele cald de afară,
Și stoluri de păsări în cârd,
Mă cheamă: Trăieşte în vară!

Lumini jucăuşe în soare,
'Mi tresaltă privirea-n splendoare,
Ce bine-i cu Tine, sfânt Doamne,
Mărire și Slavă, Onoare!

Zglobii glasuri răsună,
În fericiri copilăreşti,
Îți mulțumim căci ești cu noi,
Suntem împreună și ne iubești.

Mă uit spre zările-albastre,
Dincolo de greu și năpaste,
'Mi împreun în rugă privirea,
Slavă, căci ne-ai dat nemurirea!