Doamne, cât ar fi de mare

Doamne, cât ar fi de mare
Întristarea mea,
Am în Tine alinare,
Nu mă vei lăsa.

Nu rămân în disperare
Fără ajutor,
Căci la Ţine-i îndurare,
Scump Mântuitor!

Chiar de vin ispite multe
Şi durerea-i grea,
Domnu-i gata să asculte
Rugăciunea mea.

Doamne, Tu-mi dai biruinţă
În orice-ncercări
Şi primi-voi prin credinţă
Binecuvântări.

Marea lumii se frământă
Şi mugeşte greu
Însă nu mă înspăimântă,
Domnu-i scutul meu.

El e stânca vieţii mele
Când furtuni vuiesc,
În dureri oricât de grele
Ajutor primesc.

Cât de mulţi ar fi vrăjmaşii
Ce mă urmăresc
Tu-mi vei călăuzi paşii
Ca să biruiesc.

De va fi cât de turbată
Lupta ce-o voi da,
Sigur ştiu că niciodată
Învins n-oi cădea.

Destinat sunt biruinţei
Ca şi Domnul meu,
Sub steagul sfânt al credinţei
Voi lupta mereu.

Cât de mare-ncrâncenare
Ar fi pe pământ,
Eu primesc îmbărbătare
Din cuvântu-ţi sfânt.

Tu ai biruit chiar moartea
Cu-nvierea Ta.
Viaţa veşnică mi-e partea,
Lângă Tine-oi sta.

Vreau ca să rămân în Tine,
Domnul meu iubit
Făptuind doar ce e bine
Până la sfârşit.