De veacuri ești statornic

De veacuri ești statornic, dulce astru
Și stai în locul unde El te-a așezat,
Ascultător pe marele albastru
Tu strălucești așa de minunat!

Tu dai căldură, zilnic, la oricine
Răsari deopotrivă peste buni și răi,
Ești bucuria zărilor senine
Și o binecuvântare pentru munți și văi.

Când îți reverși splendoarea ta de raze,
Ne copleșești cu zâmbetu-ți măreț
Împrăștii repede a nopții groază
Ești darul oamenilor vii, cel mai de preț.

Lumina Ta se răspândește oriunde
Și scoate la iveală tot ce-i în ascuns,
În orice colț și orice ungher pătrunde
Chiar și acolo unde omul n-a ajuns.

Tu, soare blând și plin de-ngăduință,
Minune pentru-ntregul univers,
Ești tuturor de mare trebuință
Cu tine toate au un rost și au un mers!

De dimineață până la crepuscul
Tu bucuri orice vietate pe pământ,
De la giganți până la gândacul cel minuscul
Ești fără deosebire, drag alint!

Ești blândă alinare pentru suflet
Și vindecare pentru oameni triști,
Ești limpezire pentru ochi și cuget
Ce bine-i pentru noi că tu existi!

Tu ne înveți ce-nseamnă ascultarea,
Statornicia, mila, bunătatea,
Neprihãnirea și răbdarea,
Nepărtinirea, dragostea, dreptatea!

De la-nceput la marea creațiune
Erai în mâna Marelui Stăpân,
Și ai pus culoare-n toate și pasiune
Dând lumii-ntregi farmecul Tău divin.

Ca un viteaz ce se aruncă-n luptă,
Așa apari în fiecare zi
Titan care din noapte se înfruptă,
Tu, soare sfânt mereu vei birui!

Tu ești făcut de Dumnezeul mare
Ce toate-n locul lor le-a așezat,
El, Preaînaltul și Divinul Soare
De mâna Lui ai fost și tu creat.

Tu ne arăți din El o părticică
Din strălucirea-I fãră de egal,
Din dragostea-I ce-n slavă ne ridică
Spre al iubirii veșnic areal!