Curăţie

CURĂȚIE

Cad din cer steluțe albe... cuget, gânduri curățind,
Și ne poartă pacea-n viață pe-o cărare de argint...
Iar poveri ce ne frământă se topesc ca și un vis,
Ca și visul care zboară, ochii când iar, i-am deschis.

Mai apoi la inimioară, Duhul Sfânt își face loc,
Pasiuni le curățește, fără apă, busuioc...
Dragostea, Ura, ne-o schimbă, devenim iarăși copii,
Ne supunem în tăcere, părți ai Marii Simfonii !

Și-n deplină armonie, lepădând orice păcate,
Ridicăm spre mijlocire, Mâinile acum curate !
Nu ne leagă bogăția și nici faima de pământ,
Căci avem în cer un Tată, Dumnezeul Cel Prea Sfânt...

Și ca Iov În legăminte, Chiar privirea ni-i curată,
Respectând întâi ca soră, orice prea frumoasă fată.
Din slujirea pentru semeni am făcut o bucurie,
Un izvor de viață Sfântă, un parfum de veșnicie !

Și atinși de-al Său cărbune, cântăm cu buze curate,
Osanale de iubire, despre un mai Mare Frate...
Ce prin sângele-I pe cruce, tot, a curățit deplin,
Dându-ne o nouă viață, și un viitor senin !

O, Isuse, mare este slava și puterea Ta,
Umilința și durerea ce ai putut îndura...
Și-ai făcut toate acestea ca să-mi dai veșmânt curat,
Să mă iei la Tine-n ceruri, nou născut și înfiat !

Doamne, Te slăvesc de-a-pururi, vie-mpărăția Ta,
Și primește ca ofrandă, cântul și inima mea...
Și în veșnicii de-a-pururi, Doamne, mă voi închina,
Tu ești totul prentru mine, Doamne mântuirea mea !