Cer preafrumos… învăluit în străveziu

Cer preafrumos… învăluit în străveziu
Tu îmi copleșești de atâtea ori privirea
Cu stele fără număr, strălucind în ceas târziu
Îți împodobesc mereu nemărginirea.

Tu cu nimic, nicicând nu poți fi comparat
Iar pentru a fi descris… n-ajung cuvinte
Ești taina veșniciilor… de Dumnezeu creat
Măreț… și neînțeles de a mea minte.

De multe ori… o pasăre să fiu aș vrea
Să-Ți pipăi azuriul tău măcar în vis
Setos să strâng mireasma cerului în mâna mea
Să sorb nectarul florilor din Paradis.

Mereu vei fi… și ești de oameni admirat
Căci toți tânjim de dorul după Tine
De frumusețea Ta și adâncul Tău nemăsurat
Atrași de un surâs al Dragostei Divine.

Ești de necuprins… scăldat în cânt și soare
Și nemărginit în marea-Ți strălucire
Îmbrăcat în infinit… și în perle sclipitoare
Inspiri speranțe… nădejde… și iubire.

*******