Ce mare ești!

Ce mare eşti!

Se lasă noapte adâncă
Şi o linişte deplină peste toate...
Nu pot să dorm ştiind
Că Tu eşti treaz
Şi mă veghezi de-aproape...
Emoții mă cuprind
Şi ştiu că-s în prezența Ta
Şi pot să-Ți spun,
Nestingherit de nimeni,
Tot ce gândesc şi simt,
Să-Ți povestesc de toate...

Dar ce vorbesc? ...
La celălalt capăt de pământ,
Soarele-i sus,
Şi lumea-n alergare
Şi poate mii 'şi-ndreaptă glasul,
În rugă către Tine,
Prin Iisus,
Mijlocitorul tuturor acelor care,
Şi-au spălat haina vieții-n sânge sfânt...

Însă mai ştiu un lucru...
Că eşti atât de mare,
Că mintea, timpul, spațiul,
Nu Te-ncape,
Că fiecare stea,
Cunoşti ce nume are,
Chiar dacă într-o zi, ea va dispare
Le chemi la Tine
Şi ele Ți se-nchină la picioare...
Cum dar atunci,
Să nu-mi ştii gândurile,
Miile...
Ce-mi trec hai-hui prin minte?
Şi firele din părul meu,
Le ştii numărul până la ultimul,
Neînsemnat...
Ce mâine cade jos
Şi moare...

Toate acestea,
Nu sunt la întâmplare,
Ci vor să îmi comunice ceva:
Că-n măreția Ta,
Eu totuşi am valoare
Şi că nici o secundă măcar
Din viața mea scurtă și trecătoare,
Nu sunt mai puțin în atenția Ta,
Chiar dacă milioane de rugăciuni odată,
Ți se aduc la picioare...

Ce mare eşti, Doamne!
Căci mintea şi inima şi duhul meu,
Aşeaptă o transformare,
Să înteleg măcar puțin mai mult,
Să Te cunosc și să mă minunez,
Aşa cum nici un înger,
Har nu are. (1Petru 1:12; Efes. 3:10)

Ce mare eşti! ...
Ce mare!

Amin! - 5.5. 2018