Ce har nespus și bucurie mare

Deși fierbeam de răzvrătire
Tu Doamne, totuși ne-ai iubit
Și dintr-a noastră rătăcire
Să ne salvezi, Tu Te-ai jertfit.

Și-acuma mâna Ta cea bună
Ne îndreaptă zilnic înspre Rai
Și când se-abate vreo furtună
Tu adăpostul Tău ni-L dai.

Dușmani haini ne tot pândesc
Dar suntem bine încredințați
Că în harul Tău Dumnezeiesc
Noi suntem veșnic protejați.

Pe umeri Tu ne scoți din hău
Și de prin valea umbrei morții
Să locuim cu Tine-n Cortul Tău
Gustând în veci Darul vieții.

Îți mulțumim acum Stăpâne
Și Îţi predăm a noastră ființă
Căci vrem pe veci a fi cu Tine
Să Te slăvim cu-a noastră viață.

Ce har nespus și bucurie mare
Că suntem turma Domnului
Și trăim plini de încredințare
Adăpostiți mereu la umbra Lui.

Cu drag ne tot povățuiește
Spre Plaiul cel nespus de adorat
Și-atât de minunat înveselește
Al nostru suflet, ne încetat.

Zaragoza 09/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)