Ce dulce-i pacea

Cum să Te cânt, iubit Părinte
Atât de sfânt şi-atât de bun?
Ce melodii şi ce cuvinte
În cântul inimii să pun

Ca să-mi arăt recunoştinţa
Pentru măreţul har de sus
Ce mi l-a dăruit credinţa
În Fiul cel prea sfânt Isus?

Privesc la marea sidefată,
La astrul cel răsfrânt în ea
Şi mă gândesc ce minunată
E, Doamne, bunătatea Ta!

Ieri se zbătea nepotolită,
Te îngrozea urletul ei
Şi azi e-aşa de liniştită
Că mă uimeşte pacea ei.

Dar tot la fel, furtuni trecură
Adesea şi prin viaţa mea
Dar Tu le-ai zis:”Taci, fără gură!”
Şi mi-ai adus iar liniştea.

Ce dulce-i pacea de la Tine
Şi cât mă odihnesc în ea!
Isus, mă simt atât de bine
Când Tu rămâi în barca mea!