Când m-ai întâlnit...

Când m-ai întâlnit...

Am învățat din nou să merg cu pașii Tăi,
Să beau din apa mării de Cristal,
Să-mi satur sufletul în noapte ca în toiul zilei,
În rugăciuni să sorb lumini din cupa-boreal.
Am învățat că singura care-mi dă saț
E Pâinea ce ai frânt-o în durere,
Atât de ciopârțită-n blasfemii,
Da-i singura ce-aduce mângâiere;
De-o mănânc, îmi dă putere.
Am învățat să-mi asurzesc urechea
La vuietul de lume
Ce cheamă să mă arunce-n valul ei
Rupându-mă victorioasă ca pe-o năframă,
'Mproșcându-mă cu stropii grei.
Am învățat să simt aproapele iubind
Cu dragostea ce-ai suferit-o-n deal pe cruce,
Acesta e medicamentul așteptat
De omenirea disperată și bolnavă
'N-a vieții pe pământ răscruce...
Am învățat s-aștept ca-n răsărit
În noapte, promisiunea revenirii Tale;
Mă tem s-adorm, că n-aud trâmbița,
Sau, pierd din glorioase osanale!


Într-o dimineață a nopții...

Sanda Tulics
6 august 2017-Wi.