Călătoria prin vis

Ai grijă de mine, Cerescule Tată,
Că vin spre lumea Ta imaculată.

Voi trece la noapte spre Tine prin vis
Pân-am să ajung la tărâmul promis.

Ancorele la mal de-acum sunt tăiate
Pornesc spre Tine prin eternitate.

Peste vitralii pictate cu spuză de stele,
Prin vârtejuri de sori și gravitaţii rebele.

Să mă păstrezi cu desaga trupească
Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească.

Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară
Dincolo de Orion, de steaua polară,

Peste Saturn, prin inelu-i de foc,
Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc.

Pe tronu-Ţi de slavă aș vrea să Te văd
Plutind în veşmânt luminos de omăt.

Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini
Schimbată-n petale de flori și lumini.

Voi căuta prin noapte răposaților urma
Calea spre Viaţă, Păstorul şi turma.

Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă
Să beau aghiasma sfințită din Stâncă.

Să mă scutur de praful stelar şi de tină
Să mă mirui pe frunte cu har și lumină.

Să mă botez în ploaia Duhului Sfânt
Din nou să mă nasc înviind în Cuvânt.

Copyright © 2016 Marin Mihalache