Blândeţea înţelepciunii

În tainice gânduri m-apropii de Tine,
Cu inima blândă, smerită
Şoptirile nopţii mă-ndeamnă la rugă
Şi Doamne, mă rog cu suspine.

Pun totu-n cuvinte şi suflet şi stare
Şi mintea-mi aleargă la cruce,
În candide clipe trăiesc o minune:
Pricep ce înseamnă iertare!

Peltică mi-e vorba, ruşine mi-e, Tată,
Că nu-s potrivit în slujire,
Dar simt în adâncuri uşoară mustrare
Şi-Ţi cer să mă ierţi înc-o dată.

Ce-s eu ca să judec, de ce-mpotrivire,
Când Duhul cel Sfânt e cârmaciul?
În slaba-mi putere, văd harul Tău mare
Şi inima-mi cântă iubire.

Părinte din slavă, nu-Ţi cer avuţie,
Nici faimă, nimic care trece,
Dă-mi Tu-nţelepciune şi faptele spună
Ce dragoste-Ţi port Doamne, Ţie.

Şi nu doar cu vorba să spun de iubire,
Epistolă-mi fie viaţa,
Când fila îşi deapănă propria poveste,
Să fie un vers din Psaltire.

În tainice gânduri m-apropii de Tine,
Cu inima blândă, smerită
Şoptirile nopţii mă-ndeamnă la rugă
Şi Doamne, mă rog cu suspine.

Pun totu-n cuvinte şi suflet şi stare
Şi mintea-mi aleargă la cruce,
Cu toată fiinţa-n iubire mă leagă
Şi dragostea-mi fie mai mare!

26/05/14, Barcelona- Lucica Boltasu