Atotputernic, Doamne eşti!

Atotputernic, Doamne eşti!

Atotputernic, Doamne eşti
Şi-n ceruri 'nalte locuieşti!
Din veşnicii, spre veşnicii,
Eşti plin de slavă-n măreţii
Când Universul cârmuieşti,
Cu-a sale lumi, din Galaxii.
Ce l-ai chemat în forme vii!

La ele-a Ta grijă veghează
În spaţiul ce le guvernează,
Din numărul complet creat,
Care pe nume le-ai chemat
Să-şi menţină aceeaş rază,
Căci toate sunt de admirat
Pe ceru-n stele, încununat!

Şi când privesc la măreţia
Cea nesfârşită-n măiestria
Din Cosmosul cel nesfârşit
Pe care Doamne l-ai clădit,
Mă duce gându-n veşnicia
Puterii mari, când l-ai zidit
Vorbind, ... din haos a ieşit!

Înconjurat fiind de mistere
Comori de taine-n emisfere
Prin legi de sine stătătoare
Ce semne au de întrebare,
El astfel minţii, mereu cere
Investigări noi, în cercetare
Slăvindu-Ţi Forţa creatoare!

Şi văd prin noi descoperiri
Ce-n calcule-aduc lămuriri
A-nţelepciunii ce vesteşte
Şi credinţa-mi se-ntăreşte,
Cum taina marei plăsmuiri
Mărirea Ta-Ţi mărturiseşte
Şi pân-la extaz mă uimeşte!

Incontestabila-Ţi Divinitate
Ce-n Univers fluid străbate,
Prin tainele ce-o proclamă
Făpturile-n viaţă-o reclamă,
Şi sori, sisteme, ce-s create
Eterne stau, nu se destramă
Pri prezenţa lor Te cheamă!

Flavius Laurian Duverna
19 august 2007