Am nişte mulţumiri de-adus

Parcă-am ieşit dintr-un tunel
Şi-mi pare c-am urcat mai sus;
Nu mă simţeam bine de fel
Eram confuz şi fără ţel,
Eram pe altă lume dus.

Acuma parcă mi-a trecut
Şi mir pe rană mi s-a pus;
Durerea parcă a tăcut
Şi nu mai strigă-atât de mult,
Nici ceea ce avea de spus.

Am nişte mulţumiri de-adus
Şi chiar laude de cântat!
Pentru al nostru Domn Isus
Ce şi-a lăsat în ceruri Sus
Coroana Lui de Împărat.

A coborât aici, la noi
Şi S-a făcut ca mine, Om!
A cunoscut dureri, nevoi
Şi ne-a văzut nevolnici, goi
Şi nimeni nu ştia că-I Domn!

Iar eu, Îi sunt un rob supus
Umil, smerit, plin de respect;
Mă-ncred şi Îl iubesc nespus
Şi-am nişte mulţumiri de-adus
Domnului meu Isus Cel Drept!

Primeşte laudele toate
O, Domnul meu Cristos Isus!
Tu îmi dai, tot ce se poate
Chiar mai mult decât se cade
Şi-am nişte mulţumiri de-adus!

A.N
29.01.2013 Firenze