Alb de Cer - Alb de Pământ

Cînd ceru'-nfloreşte,
Şi-şi scutură ramul,
Mă-mbracă în alb,
Şi-mi trimite balsamul.
Când mirese-petale,
'N alb râd în vale,
De dragu'-nfloririi,
Cerului Alb,
Iar teiul răspunde,
În miresme regale,
Parfumuri trimise spre Cerul Alb,
Cireşul e nins de Albul cel alb,
Se scutură albu'-n salcâmi
Iar dorul din mine se duce
Spre albul, albul tărâm;
Cănd norii cei albi
În iubire se-adună,
Să cînte în alb
Curcubeie-mpreună,
Cănd lebede albe,
Îşi plimbă pe ape,
Penele lor, albe, curate,
De alb - plutitor,
Când
Se văd fumuri albe
Din case văruite,
Iar albul zilei,
E pe-asfinţite
În alba credinţă şi rugă Divină,
O albă cântare,
Spre cer, spre Lumină,
O cântă un suflet,
Albit în Iubire,
Iar Duhul Cel Sfânt,
O duce...
Albului, Sfânt, Mire.