Un strigăt disperat

Din Hades se ridicã puhoi de duhuri rele
Cu-o singurã dorinţã si-un diavolesc avânt
Din mintea omeneascã sã şteargã şi sã spele
Intenţiile bune şi-orice discernãmânt.

Întregul iad se-agitã, cumplit rãcneşte firea,
Şi undeva se-aude un strigãt de-ajutor...
Pieirea e aproape, departe-i mântuirea
Iar glasul strigã-ntruna: "Nu vreau! Nu vreau sã mor!"

Mai este vreo speranţã? Si cine mai aude
Un glas pierdut în noaptea plãcerilor fireşti?
Chiar nu-l aude nimeni: pãrinţi, prieteni, rude
Cum strigã cu putere: "O, Doamne, unde eşti?"

Isus e Domn şi frate, e prieten şi pãrinte
Pe-al Sãu Cuvânt de-a pururi te poţi tu bizui
El spune adevãrul şi nicicând nu te minte
Când zice: "Niciodatã nu te voi pãrãsi!"

În timpuri de grea luptã şi-n vremi de-apostazie
Privirea ta sã fie la crucea Lui mereu
Nu dispera când drumu-ţi va trece prin pustie
Si ancoreazã-ţi tare nãdejdea-n Dumnezeu!