Un Secol nou...

Un Secol nou...

Un Secol nou, trăim acum
După ce ultimul s-a încheiat,
Şi mulţi creştini au aşteptat
C-or termina al vieţii drum
Şi toate s-or sfârşi în scrum,
Că-Isus veni-va ca Împărat
Pe nori aşa cum e-aşteptat,
Dar iată, n-a fost nicidecum!

Cei două mii de ani se vede
Că nu şi-au avut împlinirea,
Aşa cum gândea omenirea,
Şi-astfel, dorinţa de a crede
Pare că nu se mai succede,
S-a micşorat, în mântuirea
Cum că chiar şi izbăvirea,
Nu de la Domnu-ar purcede.

S-a semănat vorbirea-n lume
Şi-n mintea ei s-a stabilit,
Că Domnul Hristos, cel slăvit
Ce-n jertfă are un nou nume
Mai mare ca orice renume,
Ca Fiu de Dumnezeu, mărit,
Ca cel ce moartea, a biruit,
Când va veni, toate-or apune.

C-al lumii noastre trist sfârşit
Va fi-ncheiat cu-a Lui venire,
E-un adevăr spus spre sfinţire
Primind sfânta-I neprihănire,
Şi Domnul Însuşi ne-a vorbit:
Când partea Sa de mijlocire
Va fi-ncheiată-n preamărire,
Atunci, pământul va fi pustiit.

Flavius Laurian Duverna
09 februarie 2013