Trec zilele...

"Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat... " (1 Cor. 7:29)

Prin lumea-aceasta plinã de necazuri
Sunt îndemnat a trece curajos,
Sãrindu-i nesfârşitele pârlazuri
Cu ajutorul lui Isus Hristos.

Căci fără El sunt doar un snop pe ape
Purtat spre-un infinit necunoscut.
Dar pe Isus Îl simt tot mai aproape
Cu orice ceas, cu orişice minut.

De nu îmi dãruia a Sa-ndurare,
Din fundul gropii de nu m-ar fi scos,
Aş fi rãmas un nimeni oarecare:
Dar azi sunt frate cu Isus Hristos!

Şi dacã anii, ca un stol în zare
Se pierd în timp, fãr-a privi-napoi,
Avem nãdejde-n Dumnezeul care
S-a rãstignit, iubindu-ne pe noi...

El este Pace, El e Biruinţã
Şi Tatã bun pentru ai Sãi copii;
Primeşte-L, dar, cu-ntreaga ta fiinţã
Cãci numai El te poate mântui!

Iar viaţa-şi are mersul ei şi... iatã:
Nu poţi rãmâne, nici nu poţi sã pleci!
Câştigã-ţi, dar, o minte înţeleaptã
Şi prinde şansa de-a trãi în veci!