Suferinte si intristari

Suferinte si intristari
Autor Nichifor Nicu


A venit o zi si in viata mea,
Cand sa plang in durere si sa strig,
Sa nu mai gasesc alinare,
Sa nu mai scap de vesnicul frig.

Nu vorbesc de frigul de afara,
Nici de o durere de masea,
Ci vorbesc de frigul care ma-nconjoara,
Si durerea din inima mea.

Plang adesea si mereu cartesc,
Si imi pun intrebarea: "ce-i cu mine ?"
Nu mai am puterea sa vorbesc,
Nici sa gandesc ce e rau sau bine.

Ma simt parasit si singur mereu,
Adesea, suspin in sufletul meu,
Si mii de intrebari se nasc acum,
Ce va fi pe al vietii drum ?

Sunt clipe si zile in viata mea,
Cand plang ne-ncetat si ma ascund mereu,
Si nimeni, chiar nimeni nu stie durerea mea,
Numai El, al meu Dumnezeu.

Exista o vorba la noi in popor,
Ca bine-i sa fugi cand n-ai ajutor,
Cand singur pe cale tu esti disperat,
Si de cei din jur, mereu criticat.

In viata e bine sa fugi tot mereu,
Dar nu de Isus, o, Prietenul meu,
Ci de Satan cel viclean si inselator,
Care-ti sopteste mereu: "Tu n-ai Mantuitor!"

De El sa tot fugi cat e ziua de mare,
Cat e luna de lunga, si cate zile anul are,
Si vei vedea atunci, in viata ta mereu,
Pe acel care este in veci, Dumnezeu.

Nu te teme in ruga sa te apleci sa-I spui:
"Isuse, ai mila de mine!" - si sa spui oricui,
Ca numai Isus este cel ce poate da,
Odihna si pace, si Dragostea Sa!

Deci, daca intelegi ce am vrut sa spun,
Haide, du-te cu Domnul la Drum,
Si impreuna cu El sa ramai tot mereu,
Pana ai sa pleci, acolo, in Raiul Sau.

Amin.