Simfonia Vieţii

O muzică în jur se naşte
În orice clipă,-n orice ceas
De la petalele din Paşte
La urma amorţită-n pas.

O melodie se compune
În orice noapte,-n orice zi
Şi cât mai pierdem din minune
Că nu-o putem a auzi.

Curg scânteierile de note
Din orice stea, din orice tril
Că-s toamne triste şi bigote,
Că-i înflorire de april.

Se-mprăştie cântecu-n stepe
Cu înălţări de ciocârlii
Şi ritmurile cad în trepte
Din piscurile azurii.

Seninul odele revarsă
Pământul doinele-a urzit
Şi doar o inimă lutoasă
N-aude cântul fericit.

Ci calcă gras, cu nepăsare
Boabe de rouă, voci de-aripi,
Scuipă-n iezerele de Soare
Şi-n izvoraşele din râpi.

Trece cu ochii în slănină
Un parazit sugând din sol
Fără să vadă o lumină,
Ecou pustiu în suflet gol.

El rugăciunea doar o zice
Compusă-n cuget şi în grai
Şi-atâta îi-i urât aice´
De caută-a fugi din trai...


Urând şireata strâmbătate
Şi bezna gândului zălud
Doar inimile deşteptate
Cântarea sfântă o aud.

Ştiu notele spirituale
Şi simetriile citesc
Ca portative ideale
Sunt pe pupitrul pământesc.

Gândind cu inima şi duhul
Pe calea unui peregrin
Precum am respira văzduhul
Şi melodia auzim.

Întrând complet în armonie
Cu duh, cu suflet şi cu minţi
Ne-om dizolva în melodie
Ca s-o cântăm desăvârşiţi.