Răsplata...

Răsplata...

Motto: Apoc. 6, 9-11

Pentru martorii Tăi vii
Ce pe cale Ţi-au urmat
Pe pământul blestemat,
Doamne, Tu, în veşnicii
Locul lor l-ai însemnat!

Dar ei încă n-au primit
Acea răsplată promisă
Ce în Scriptură e zisă,
Căci mai au de odihnit
Până la sentinţa scrisă.

Ruga de atâtea veacuri
În frumoasa mângâiere
Nu a cunoscut tăcere,
A celor ţinuţi în lanţuri
De-a păcatului durere...

Strigă Pronia cerească
Prin fierbintele lor dor
Pentr-a veni într-ajutor,
Veşnicia s-o primească
Prin harul sfânt salvator.

Şi de sub-al jertfei altar
Suflete ce-s junghiate
Aşteapt-a fi răzbunate,
Sus, la al Tronului har
În sublima Ta dreptate.

Cu glas tare şi puternic
La tronul de har 'nălţat
Strigă jalnic, ne-ncetat,
Răsplatire că e vrednic,
Sângele ce l-au vărsat.

În burduful ce ai strâns
'N-amintirea scumpă lor
Lacrimi sincere de dor,
Amintiri că ei au plâns
Făcându-şi ochii izvor...

Să pui şi sfânta dorinţă
Ce-n suflet a fost făclia
Ce le-a aaprins bucuria,
În drumul spre biruinţă
De-a trăi, cât veşnicia!

Flavius Laurian Duverna
26 august 2008