Psalmul 30

Psalmul 30

Te ‘nalț, o Doamne Domnul meu, pe Tine
Că din țărână Tu m-ai ridicat. .
Când vrut-au să se bucure de mine,
Pe-ai mei vrăjmași nicicum nu I-ai lăsat

O, Doamne Dumnezeu, voi ține minte
Momentul cînd spre Tine am strigat
Iar când strigam Tu ai luat aminte
Și pe deplin atunci m-ai vindecat

Tu sulfetul mi-Ai ridicat cu milă
Din Locul Morții unde mi-a fost dus
Din groapa morții ființa mea umilă
Din nou la viață Tu ai readus

Cântați lui Dumnezeu cu mic cu mare
Voi cei iubiți de Domnul pe pământ
Veniți cu laude fără de-ncetare
Măriți prin ele Numele Lui Sfânt

A Lui mânie doar o clipă ține
Dar îndurarea-I ține viața toată
E dureros când seara plânsul vine
Dar veselia-n zori de zi se-arată

Ziceam: ”N-am să mă clatin niciodată!”
Când bine î-mi mergea, fără-ncetare
Căci prin bunăvoința-Ți minunată
M-ai așezat pe-un munte foarte mare

Dar fața Ți-ai ascuns-o Doamne Sfinte
Iar eu m-am tulburat, cumplit plângând
Atunci strigat-am către-al meu Părinte
Și mă rugasem Domnului zicând:

”Ce-o să câștigi de mă cobori în groapă
Și sângele-n pământ de-mi vei vărsa?
Te va lăuda țărâna ce mă-ngroapă?
Poate vesti credincioșia Ta?”

Tu Doamne ești Nădejdea mea cea vie,
M-ascultă! și m-ajută! m-am rugat. .
Iar plânsul mi-Ai schimbat în veselie
Și sacul de jelit mi-Ai dezlegat

Pentru ca inima-mi să-Ți cânte Ție
Întruna, Doamne Sfinte pururea
Căci Doamne, m-ai încins cu bucurie
De-aceea neîncetat Te voi lăuda

12/12/2021 Daniel Hozan Phoenix, Arizona