Poemul omului cu inima rea

de Nica ionel

Doar eu pribeag și-o cucuvea
Am mai rămas acum de pază
Să-mi fac așa inimă rea,
De parc-aș fi-n amiază…

………………………….

Și totuși este miez de noapte
Iar luna nu se vede nici puțin,
E după nori pesemne, zic în șoapte
Ca un arhiereu când spune ultimul amin.

……………………………

Sunt eu și tu, durere și soție
Și chiar de ești imaginară
Când muști din mine tu ești vie
Și-apeși, ca cea mai grea povară.

…………………………….

Te știu dar n-o să te mai iert
Și am să dau divorț de tine,
Și-n loc să stau și să te cert
Mai bine să te rup din mine.

………………………

Doar eu senin și-o cucuvea
Am mai rămas acum de pază
Și mi-a plecat inima rea,
Și-s fericit, și e amiază…

………………………

Și-i ziua inimii curate
Hristos mi-e frate și mi-e Tată,
Mi-au fost păcatele iertate
Și viața-ntreagă binecuvântată.


20 Oct. 2015.