Parabolă

Intr-un cuib, o vrabiuta
Puișorii si-a crescut
Îi crestea-n a sa căsuță
Nu visa ca au trecut
Anii peste casa-i mică
Și puii ei s-au mărit.
Nu visa că timpul trece
Și puii curând, curând
Vor ca zborul să-și încerce
Și îi va vedea plecând.
Dar curând puiul cel mare
Aripile și le-a întins
Căci el a-nvatat sa zboare
Si nu vrea sa fie învins
Nici de vânturi, nici de ploaie,
Nici de razele de soare
Nu-i nimic să îl doboare
Căci visează ca sa zboare
Singur pe-ntregul pământ.~&,"&,"&,"&,"&,"&~.
Doamne, strig la Tine acuma
Cuibul îmi rămâne gol
Pleacă puiul meu cel mare
Nu știu de mai pot sa dorm...
Te rog Doamne, Tu vegheaza-i
Zborul pe acest pamant
El, Doamne se-nstraineaza
Sa nu uite ce e sfânt
Sa nu uite casa-n care
Cu dragoste l-am crescut
Tu, Doamne l-ai făcut mare
Lângă Tine as vrea să-l știu
Cât suntem pe-acest pământ.

Emilia Dinescu