Oricât...

ORICÂT...

Oricât ar fi de-apăsătoare
O cruce. O purtăm tăcuţi
Ştiind că va fi sărbătoare
Fără sfârşit în spaţiu-n care
Nicicând nu vom fi abătuţi.

Oricât de marea-ar fi durerea
Produsă de cei nemiloşi
Lumina ce-o dă Învierea
Aduce oricând mângâierea
La cei ce merg spre Cer voioşi.

Oricât ar fi de-ntortocheată
Cărarea ce urcă spre Rai
Ne-ncredem în cerescul Tată
El nu ne lasă niciodată
În loc cu tină şi cu scai.

Oricât de greu am înţelege
De ce pe cale sunt şi spini
Ştim că la urmă vom culege
Roade ce-s scrise-n sfânta Lege,
Roade de pace şi lumini.

Oricât ar fi de grea-ncercarea
Ce a sosit să dea suspin
Noi nu abandonăm lucrarea
Ce-aduce binecuvântarea
Unui etern şi sfânt destin.

Oricâtă trudă şi sudoare
Ar cere viaţa de eroi
(Şi chiar de ar veni teroare)
Noi Îl slujim cu adorare
Pe Cel ce toarnă har – şuvoi.

Răsplată pentru munca dată
În slujba Lui, pe-al Lui altar
Va fi cununa nepătată
Din mâna veşnicului Tată
ACOLO-n feericul hotar.

gc/ 28 Ian. 2012