Omule!

Omule!

De atâtea ori, Eu am bătut,
La ușa inimii... Nu M-ai lăsat;
Eram susurul liniștit de seară,
Te chemam... "Vino la Mine iară!"
Te-am întâlnit pe drum greșit,
Nu M-ai privit, M-ai părăsit,
Parfumul lacrimilor Mele...
Nu le-ai simțit, nu ai știut de ele.

Zid - între tine, vânt, și văpăi!
Te-am ridicat din adânci văi,
Dar tu, M-ai alungat mereu.
Uitare - ai presărat pe drumul tău.
Ai ales cu drag... depărtarea.
Te credeai bun, nu ai vrut iertarea;
Trist şi-nrobit, îți șopteam printre flori:
"Ai grijă! Ești pe calea de dureri!"

N-ai mai simțit dorul de Mine!
Eu te vedeam... erai fără lumină,
Fără dragoste, fără iubire...
Și Mi-ai respins a Mea mână;
Te-ai lăsat de vânt purtat
Prin lumea plină de păcat!
Plângeam în nopțile lungi, line,
Lângă tine!...Te vegheam bine!

Dar... te-a lovit un vânt puternic,
Cu trăsnete... și cremene.
M-ai chemat să nu te-alung!
Eu Ți-am presărat flori de nuc,
Iar jertfa ta... lacrimi sirag...
Strigau: "Doamne! Unde să mă duc?!"
Iubirea mea de - ”Tată Sfânt”-
Din deznădejdi te-a ridicat.

Ai pierdut ani fără de rost!
Dar ”Isus” totul a uitat!
Îmbracă-te în umilinți,
Tivește-le cu flori de tei;
El spune blând: "Caută-Mi pașii..."
”Mâinile Lui”- mătase fină,
Cu tină ” ţi-a uns ochii” -
Te-a luminat! Ți-a șters din vină.

Au plouat... zâmbete... vară aurie!
În palme, struguri copți din vie!
Te-a uns cu Undelemnul Sfânt!
A ridicat... Omul căzut!
Acuma... seninul zâmbește!
Cu bucurie, privești zorii...
Brațul Lui... te ocrotește!
Cu iubiri și mângâiere,
Azi, nu mai ești un rătăcit!
În casa Lui: Ești fiu iubit!
Pe veșnicie... În infinit!



PATTADA/17/03/2016