O voce blanda in eternitate

O VOCE BLANDA DIN ETERNITATE


O voce blândă din eternitate,
Opreşte sălbaticul vânt dureros.
Smulge şi rupe cu fermitate,
Laţul robiei, celui păcătos.

Şterge trecutul, dă un nou viitor,
În lumina lacrimilor fierbinţi.
Din cugetările veşnicului dor,
Trezeşte gândirea unei noi minţi.

Candela înţelepciunii, tezaur
În sufletul nostru vibrează o liră,
Ce mişcă viaţa pe strune de aur,
Voluptoasă din jertfa crucii respiră.

Viaţa a triumfat în faţa morţii,
Căci dătătorul de viaţă a-nvins.
Deschise-s zăvoarele porţii
Iubirii, ce la cruce s-a aprins.

Sufletul în lumină îl scaldă,
Strai de purpură şi aur i-a pus.
Răsuflarea ei din ce în ce mai caldă,
Înţelesul jerfei adânc l-a pătruns.

O viaţă nouă părăseşte viaţa de noroi,
Şi din ruină o înalţă Isus ca o stea,
El transformă sufletele goi,
În suflete ce umple eternitatea.

Mă scufund în marea iubirii,
În adâncul ei mă contopesc
Mă-nalţă valul nemuririi,
În oceanul azurului ceresc.
Amin!