Nu poţi veşnic tu să zici

Nu poţi veşnic tu să zici

Nu poţi veşnic tu să zici:
„Ce să fac aşa sunt eu!”
Dacă vrei să te ridici,
Te ajută Dumnezeu.

Nu poţi să te schimbi în bine,
Decât dacă îţi doreşti.
Lupţi să te lepezi de sine
Şi crezând te pocăieşti.

Nu poţi să fii om cinstit,
Până nu renunţi deplin,
La minciună şi „ciupit”
Şi la cupa cu „venin.”

Nu poţi singur să te ,nalţi,
Din groapa unde-ai căzut,
Până sincer nu constaţi,
Că în rău te-ai complăcut.

Nu poţi să fii izbăvit,
Cât de rele eşti legat.
Dar dacă te rogi căit,
De Isus vei fi salvat.

Nu poţi să fii un om liber,
Până patimi te robesc.
Însă dacă vei fi sincer,
Primeşti har dumnezeiesc.

Nu poţi tu, nimeni nu poate,
A sluji la doi stăpâni.
De vrei viaţa şi nu moarte,
Să renunţi la stricăciuni.

Nu poţi trăii cu folos,
Pe pământ şi-n veşnicie,
Numai dacă pe Hristos,
Îl primeşti cu bucurie.

Nu poţi singur să răzbaţi,
Când necazuri te frământă.
Dar cu Domnul, lângă fraţi,
Tu poţi birui în luptă.

de Teodor Groza
28.05.2013
Vişeu de Sus