Noaptea încercării

Când în noaptea încercării
Drumul vieţii pare greu,
Mă las în barca îndurării,
Pe braţul Său de Dumnezeu.

Când calea e prea-ntunecoasă,
Şi-ncrederea e renuţare
Mă las pe braţul Său voioasă
Şi El va lumina în zare...

Când nu mai pot a mă încrede
Şi-a renunţa la tot ce sunt,
El, Dumnezeul meu ma vede...
Mă întăreşte... Îmi dă avânt...

Iar când îmi cere viaţa mea—
Pe-altarul Său să o predau—
Mă-ncred şi-atunci în dreapta Sa
Şi..., tot ce am, atunci îi dau.

Când în marea-mi deznădejde
Viaţa să-mi conduc aş vrea
Dar n-am plan şi nici nădejde—
Mă predau în mâna Sa.

Mult mai greu e cârma, însă,
Să o las din mâna mea,
Să mă las frântă, invinsă...
Şi...s-accept puterea Sa.

Când contrulul pierd din mână
Şi nimic nu-i după plan,
Vocea Lui, încet, îngână:
„Sunt cu tine an de an!”.

*******************
Dacă crezi că încercarea
Viaţa ta ţi-a dezbinat
Nu uita că e lucrarea
Celui care te-a creat.

Când în clipa încercării
Pe genunchi te vezi căzut
Dumnezeul îndurării
Viaţa-ţi scapă de tumult.

Cea mai mare încercare
E menită ca s-aducă
În viaţa ta—a Lui lucrare
Şi-apoi roade să producă.

Deci atunci când încercare
Viaţa ta o vizitează,
Tu, acceptă-I îndurarea
El—te binecuvintează.
Amin.