Ninsoare de toamnă

Ninge aurul și ninge
Parcă cern pene de înger,
Voci de păsări se presoară
Și în suflete, și-afară -
Sună-n ceruri buciume
Vremea ca s-o zbuciume,
Strigă-argintul goarnele
Să trezească toamnele.

Ninge, ninge cu aramă
Fremătarea se destramă,
Glasurile de plecare
Sunt ecou din depărtare
Curmă poeziile
Toate gălăgiile,
Ucid antonimile
Ritmul și cu rimele.

Ninge, ninge și cu vise
Interzise și deschise
Cu mâhnire și tristețe,
Cu avânt și tinerețe,
Cu visarea raiului
În calvarul plaiului,
Cu stihul izvorului
Pe durerea dorului.

Ning și eu cu gânduri, gânduri
Peste foi și peste rânduri,
Printre brazi m-aștern agale
Presărându-mă pe Cale
Cu glasul aripelor,
Scuturarea clipelor
Și-n căderea stelelor
Pe plânsul cișmelelor.

Spulberă frunze și pene
Ștergând lacrima din gene
Ca să văd cât e frumoasă
Viața asta luminoasă
Cu spălarea vinilor
În ploaia luminelor,
Și zborul salvatului
Din gheara păcatului.

Când de la un văz de râmă
Lumea moartă și-o sfărâmă
În Credință să învie
Viță nouă într-o vie
Să-și desfacă mugurii
Să rodească strugurii
Altă soartă-n Viața mare
Cu o inimă de Soare.