Moartea ne da azi tarcoale

Seara-n oras pe strazi moartea ne da azi tarcoale,
Stele nu mai zambesc, restaurantele toate sunt goale,
Tasnesc ape triste-n modernele noastre fantane,
Pana si lacul uitat-a de mine.

Luna batrana-i cazuta-n hiptnoza,
In centru, nu-s mai turistii sa mai faca vreo poza,
Stelele plang pe albastrul intins,
Imbratisarile toate incet ni s-au stins.

Pastram intre noi o distanta… prea mare,
Si doar la balcoane se mai aude cantare,
In parcuri, la lac nu mai ai ce cauta,
Inchis fiecare sta-n camera sa.

Aproape cu totii am uitat ce e munca,
Nu c-am fi lenesi… ascultam doar porunca,
Privim buimaciti toata ziua-n ecrane,
Uitam uneori si de sete… de foame.

Ne mor azi parintii si fratii si prieteni,
Plange ciresul, plang albi mesteceni,
Nu poti sa mai mangai cu-o mana pe umar,
Si parca cu totii suntem doar… un numar.

Orasele-ntregi azi sunt… pe moarte,
Neputinciosi privim spre rapoarte,
Spitalele pline, gem de durere,
Strigam catre ceruri si-asteptam mangaiere.

Iti cerem; ai mila, indura-Te iar,
Prea-ncins e cuptorul, ne scoate din jar,
Mai sufla o data de sus spre pamant,
Cu dragostea-Ti mare cu Duhul Tau Sfant.

Iar daca Isuse, esti gata sa vii,
Cu dor Te-asteptam, prin Har ai Tai fii,
Cu pace in suflet, cu ochii in sus,
Mireasa Ta draga, Te-asteapta, Isus!

Marius Alexandru, Chicago 03/26/2020