Mi-ai promis!

MI-AI PROMIS!


Mi-ai promis, că nu mă vei lăsa,
De caut eu, Împărăţia Ta.
În neprihănirea dată de Tine,
Mi-ai promis zile senine.

Când grijurile mă năpădesc,
Şi în rugăciune eu slăbesc.
Mi-ai promis că nu mă vei lăsa,
De caut, neprihănirea Ta..

În strigătul durerii, așteptând,
Mi-ai promis că vei veni curând.
Când cerul se va umple de nori,
Să știu, vor apărea ai zilei zori.

Mi-ai promis că nu mă vei lăsa,
De, poruncile-Ţi voi asculta.
Nu mă vei da uitării niciodată,
În iubirea Ta, voi fi curată.

Dacă Împărăţia Ta, voi căuta
Şi voi face toate-n voia Ta.
Mi-ai promis că sunt aleasă,
În cer voi fi a Ta Mireasă,

Dar Doamne, tare slabă sunt,
Alerg spre Tine, cu pasul mărunt.
Mă-împiedic mult prea deseori,
Deși râvnesc ai mântuirii zori.

Deși nu vreau să mă abat,
Din brațul Tău de Împărat,
Deși poruncile mi le repet,
Și vreau ca să le țin în piept,

Eu simt că încă nu sunt bine,
Nu mă aseamăn cu Tine.
Neprihănirea nu e deplină,
Nu sunt încă, bună lumină.

Nădăjduiesc în ce mi-ai promis,
Că nu voi fi Legii Tale, proscris,
Că vei veni în ajutorul meu,
Să sfarm în mine, tot ce e eu.

Amin!