Mai revarsa Doamne a Ta iubire

Mai revarsa Doamne a Ta iubire


În noaptea durerii, Doamne, la Tine vin,
Curg lacrimile sărate cu pelin.
Amărăciunea a curs ziua întreagă,
Mintea mea nu ştie, ce să înțeleagă.

Mai lasă îndurarea Ta cea mare, azi,
Trimite-mi harul din razele Tale calzi.
Îngrijorarea-mi risipește-o degrabă
Iartă-mi neputința, puterea-mi slabă.

Dă-mi biruința ce-o naşte Cuvântul,
Prin harul care-mi limpezește gândul.
Ce-mi dă puteri să trec orice suferinţă,
Prin iubirea ce-mi creşte, a mea credinţă.

Revarsă peste mine a Ta iubire,
Ce-o dai, celor ce-o cer fără părtinire.
Am motive, să-ţi aduc recunoştinţă,
Căci Tu mă porţi pe aripi de biruinţă.

De mă lovesc cu ură batjocoritori,
Mă-nfior ! Ca ei şi eu, te-am făcut să mori.
Te-am lovit cu păcatele mele, grele,
Cu firea-mi plină de pornirile rele.

Alături de ei te-am lovit cu ură,
La nechibzuință nu aveam măsură.
Mai revarsă Doamne a Ta iubire,
Sădeşte-n mine dumnezeiască fire.

Să-mi fac datoria cu destoinicie,
Din iubire şi sinceră vrednicie,
Urmând îndemnurile nemuririi...
Rodind bunul simț al îndatoririi.

Revarsă Doamne duh de înţelepciune,
Să umplu burduful faptelor bune.
Mai revarsă Doamne a Ta iubire,
Sădeşte-n mine, a ei însușire.

Amin!