Luptă-n alergare

E greu să 'naintez neobosit pe cale,
Și-mi zic că-i bun și-un mers încet dar sigur;
Dar Tu îmi spui, chiar dacă-s jos în vale,
Că mi-ai dat aripi ca să zbor ca și un vultur.

Îmi ceri să zbor, dar până sus e cale lungă,
Iar aripile mi se par adesea frânte;
Și vânturi tari în zbor încearcă să m-ajungă,
Privirea să-mi abată din țelurile sfinte.

Îmi spui ca să alerg, dar o fac tot în cerc,
Iar raza cercului mereu se tot scurtează.
Să ies din el, din răsputeri eu tot încerc,
Și-abandonez, căci inima nu mai cutează.

Găsesc în mine dar, o lege-a neputinței,
Care se războiește crâncen zi și noapte;
Și-mi vine ca să strig în toiul suferinței,
Cine-mi dă izbăvire în acest trup de moarte?

Dar mulțumiri să-Ți fie-aduse Tată sfinte,
Căci prin Isus mă porți în car de biruință.
Te preamăresc, îți cânt, te laud bun Părinte,
Că-mi dai puteri să umblu prin credință.

Dany Căpătan