Locaşul Tău

LOCAŞUL TĂU

Aş vrea acum, din lumea asta
Prin cari călătoresc stingher
Privirea mea, o bun Părinte,
Să se înalţe către cer.

Şi unde poate al meu suflet
Cu Tine-n linişte-a vorbi?
Unde în lumea sbuciumată
Cu Tin’ se poate întâlni?

Decît în casaTa sfinţită
Unde prezent eşti printre noi.
Îţi spun tot ce m-apasă-n suflet
Când umilit genunchii-ndoi.

Şi simt cum Tu reverşi asupra-mi
Din Sfântu-Ţi Har, ce-i nesecat.
Credinţa se. ntăreşte-n suflet,
Simt iar un cuget împăcat.

Oh, nicăieri în lume-aceasta
Nu m-am simţit mai deslegat
De multele ispite-a lumii
Ce uneori m-au înşelat,

Ca-n Casa Ta, când toţi, Părinte,
Venim cu sufletu-nsetat
Şi-aflăm aici ce nicăierea
Şi nimeni încă nu ne-a dat:

Pe Tin’ Te-aflăm şi cin’ Te are
Stăpân, Mântuitor şi Domn,
Acela-i fericit de-apururi:
Tu toate i le dai ca-n somn.