La glasul Sfânt, ce-am auzit

La glasul Sfânt, ce-am auzit

La glasul Sfânt, ce-am auzit
Când eram pe căi pierdute
În faţă având necunoscute,
Atunci Doamne m-am trezit
Că-n harul mare, m-ai iubit!

Din somnul vieţii dezmorţit,
Urmându-Te în vremi acute
Prin strâmtorări grele avute,
Doamne, nu Te-am părăsit
Şi glasu-Ţi sfânt m-a întărit!

Pe calea sfântă, a mântuirii
În zorii albaştrii, ai tinereţii
Mi-ai luminat cărarea vieţii,
Fiind Soarele îndreptăţirii
Prin vestea sacră a Jertfirii.

Şi-n Jertfa scumpă a iubirii,
Ce-au anunţat-o toţi profeţii
Şi au cântat-o-n vers poeţii,
Eu mi-am găsit, liniştea firii
Spre-un nou ideal, al zidirii.

În haru-Ţi mi-ai descoperit
Prin Jertfa Sfântă din Calvar
A Singurului Tău Fiu în dar,
Că Doamne, pot fi mântuit
Şi-n al Său sânge-ndreptăţit.

Şi pentru c-astfel m-ai iubit
Ca viaţa veşnică s-obţin iar,
’Mi-nchin, al vieţii, itinerar...
Pe-altarul crucii, răstignit,
Căci drumul vieţii l-am găsit!

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2014