Iubiţi-vă părinţii!

Cu lacrimi ma hranesc zi si noapte,
Si ma gandesc la ale mele fapte.
La traiul ce am dus pina acum,
Ma uit ca-n niste poze din album.

Mi-aduc aminte tot ce s-a intimplat,
Si cum de tatal meu, nu am ascultat.
Cum am pornit pe cale, prin pustie,
Si m-am bazat pe a mea prostie.

Mi-aduc aminte orice vorba spusa,
Cum mama pe prag statea rapusa.
Dar eu, din ochi, nici n-am clipit...
Capul n-am intors, nici n-am privit.

M-am indepartat de la ai mei parinti,
N-am observat cum se rugau fierbinti.
N-am observat ce mult ei m-au iubit,
Ca doar binele din lume mi-au dorit.

Acuma vreau sa-i vad, dar nu mai sunt.
Plecat-au ei deja de pe pamint...
Ani intregi, prea mult m-au asteptat,
Dar eu umblam in lumea cu pacat.

La cimitir acum regret si plang amar,
Imi pare totul groaznic, un cosmar.
Eu vreau sa-i vad aicea langa mine,
Sa-mi dea un sfat, durerea sa-mi aline.

Acuma spun la toti: Sa respectati,
Parintii dragi si-ai vostri frati,
Caci intr-o zi, nu vor mai fi,
Si-n lacrimi si regrete veti trai.

Amin!
20/12/15 C.Silvia