În serile de asfinţit...

În serile de asfinţit
De ziuă străvezie
Vecia-n mine a venit
Ori eu vin în vecie.

Pe trepte de culori de-amurg
În mine cer se lasă
Ori că eu sufletu-mi parcurg
Spre bolta luminoasă.

O legătură s-a produs
Şi o unire-n prinderi –
Acolo ziua a apus,
Un dor aici s-aprinde.

Înţelegându-mă că sânt
Uimit de întâmplate
Seara-nfloreşte pe pământ
Simţiri de nestemate.

Cătam în juru-mi însetat
Frumosul în dorinţă
În inimă când am aflat
Cuvinte de Credinţă.

Care îmi spun ceea ce ştiu
În suflet şi în cuget,
Însă nu pot să le descriu
Pe timpul care curge.

Le-mbrăţişez cu mult mai mult
În cânt de rugăciune
Să le-nţeleg, să le ascult
Şi nu cred în minune.

Pe unduirea de pe cer
Zboară ca vise ele...
Ca un răspuns dintr-un mister
Sus fremătară stele.

Eu tot încerc să le citesc
Cu gândul şi privirea
Că-n mugurul meu omenesc
Zâmbi Dumnezeirea.