Gradina Sufletului

Gradina Sufletului


In gradina sufletului meu
In miez de noapte
Cind si cind bate un vint rece
Cu'ngrijorari si temeri spuse'n soapte.

Incearca, marea de pace pe care ma odihnesc s-o sece,
Dar nu ma tem
Caci Cel ce umbla pe ape
E mereu undeva pe aproape.

Atunci, pazitorul portii spre gradina, Duhul Sfint
Se apropie cu pasi timizi
Imi netezeste inima ravasita ca pe o hirtie,
Si cu o mina calda incepe sa scrie
Despre pace, odihna si chiar bucurie,
Si'ncet , incet, nadejdea istovita mi-o invie.

Apoi, se strecoara in camara sufletului meu
Si-l gaseste cu fata la pamint,
Secat de putere, istovit de durere,
Si asa cum numai El stie
Se apropie cu tandrete
Si-i sopteste din nou si din nou,
Pace tie, Pace tie.