Faclia vietii

FACLIA VIETII

*
De la Adam încoace, păcatul, pe om, în robie îl ţine,
Dar Dumnezeu deschise desăvârşirii cale-n înălțime,
Şi coborî Cuvântul în valea de jaf și silnicie,
Să pună în lutul vremelnic, a Sa lumină vie.
Să facă un om nou din făpturile neisprăvite.
Dând sufletului și trupului vigori oțelite.

Ne urcă-ncet şi sigur Cuvântul, pe unda dumnezeiască,
Prin jertfa Sa pe cruce, hotărî să ne mântuiască.
Pumnul de țarână însuflețit, în Har e azi izbăvit,
E prefăcut în neprihănire, din omul neisprăvit.
Ce-i gata, pe Isus, cu devotament să-L slujească,
Cel ce pentru Isus, e gata și să se jertfească.

Făclia vieţii aprinde în inimile noastre lumina,
Nu te lăsa morţii pradă, comoara vieţii e plină
De binecuvântări, ce din plin se revărsă ne-ncetat.
Ai grijă să n-o stingi, ea te spală azi de păcat.
Nădejdea în Isus, dă aripi, putere să zbori,
Nu-i timp de odihnă, mijesc deja primii zori,
Şi-n rugăciune îndoită, ia putere pentru luptă.
Urcă degrabă pe stâncă, cu Isus pe calea strâmtă.
Amin!