Eutih și Onisim

De vei vedea-n biserica noastră
Un Eutih proptit de-o fereastră,
Sau stând ascuns pe după vreo scară
Nici înăuntru şi nici pe afară …,

Neluând seama la ce se spune
Nici lângă Domnul, dar nici în lume,
Cu mintea dincolo de dosul porţii,
Aproape cuprins de ‘somnul morţii’,

Întinde-i mâna, priveşte-l cu drag,
Adu-l înăuntru stingher de stă-n prag,
Şi pomeneşte-l, cu milă, în rugă,
Poate o patimă grea îl subjugă,

Poate-i rănit, sau duhul i-e stins,
Sau poate-i de răzvrătire cuprins,
Poate nu ştie ce cale s-apuce,
Condu-l în rugă, cu milă, la cruce!

Sau de vei da peste vreun Onisim
Pornit să prade … ce-agonisim,
Ori fuge bezmetic şi n-are ostoi
Nu-l izgoni, ci adu-l înapoi!

Azi poate nu-i nimănui de folos,
Dar şi pentru el murit-a Cristos!
Domnul ți-a şters datoria cu milă,
Mustră-l, dar nu cu ură sau silă!

Cel ce toate-a adus în ființă
Îți rabdă zilnic a ta necuviință,
Fă-ți milă şi iartă-l, mai rabdă-l un pic …
În scurtă vreme şi el dă în spic.

Copiii noştri-s pierduți lângă noi
Fii omul păcii când ei ‘vor’ război!
Arată-le calea crucii, cu har,
În Rai, lângă Domnul, stă chiar un tâlhar!


Olivia Pocol (Bâlc) - Oct 28,2018