Ești pribeag, căzut în geruri

Stau-n covor înghesuite
Frunze triste zgribulite
Răsucite, colorate
Și de vânt- atât dansate!
Speriate sunt la culme,
Se tot uită înspre crengi
Nu-nțeleg ce spune vântul;
-Vă desprind și vă alerg!
N-au fost ele sus pe ramuri
Lângă roade parfumate
În miresme -poame dulce
Și cu zâmbet răsfățate?
N-au fost ele împreună
Lângă dulcele din roadă
Când roșeața pere, mere
Aduceau lumea-n livadă?
-O ce vremuri,
-O, ce timpuri!
Când erau atât dorite
Să alimenteze fructul
Să nu intre-n putrezire!
Asta-i iarna frunzelor
Plânse, gata de murire!
Dar cum este viața ta
Drag și răsfățat copile?
Ai fost frunză întrun pom
Săturai pe fiecare,
Cu slujirea pentru Prinț
Cel ce-n deal ți-a dat iertare.
Aduceai slujire vie,
Rodul sfânt să se-ndulcească,
Să mânânce toți -mpreună
În saț să se pocăiască!
Ești în toamnă, sau în iarnă,
Ești căzut cu fruntea-n jos,
Ai uitat de rodnicie
Si iubirea lui Christos?
Ești pribeag căzut în geruri,
Viața -ți este chinuită...
Hai ridică-te degrabă!
'N-adormi în nepăsare
Ca frunzele risipite!
Stai din nou pe ram cu rodul!
În lucrare de slujire
Să-ți primești deplin răsplata
Cum e scrisă în Psaltire!

Bisericii! ! 14 noiembrie 2018--Wisconsin