Ești obosit…

Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele:
“ Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului,
și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?”
Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul,
a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește;
priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin.
Isaia 40:27-28


În zorii dimineții,
în taina inimii,
oftezi adânc căci, iată,
începe-o nouă zi.

O zi în care multe
ispite ai să-nfrunți,
iar amintiri trecute
te-ndeamnă să renunți.

Ești obosit de luptă,
e drumul mult prea lung;
câtă putere, câtă
să ai când spini te frâng?

Cum ai ajuns aici:
împovărat, lovit?
Nu poți să te ridici,
atât ești de rănit!

Nu cumva, pe-a ta cale,
ai uitat de Isus;
de biruința Celui care
chiar moartea Și-a supus?

Poate c-ai încercat
să rezolvi singur toate
și, negreșit, ai eșuat,
dar ia aminte, frate,

Căci știi, ai auzit,
că Dumnezeul veșnic
pământul l-a-ntocmit
cu brațul Său puternic…


Dacă Îl chemi ca Tată,
lasă-L să-ți fie scut!
Căci El e Dumnezeu,
iar tu, neputincios, lut.