După psalmul 41

Ferice de acel ce darnic e
Căci Dumnezeu îl dăruie cu Viață,
În traiul lui apărător îi stă
Și-i umple fericirea cu speranță.

Cât nu mi-a fost în Calea mea de greu
Mi-a dat Isus putere în ființă,
Rugându-mă de-apropiatul meu
Mă bucura cuvântul de Credință.

În Tine, Doamne, am nădăjduit
Și, poate, cineva bârfea din spate -
Fără o umbră,-n Faţa Ta, cinstit,
Aduse-i toată viața mea cu toate.

Să zică cine-o vrea din urmă crunt:
”Când îl va șterge moartea cu uitare?„
În Tine, Doamne, tânăr sunt cărunt
Și mulțumiri să dau încă-s în stare.

Și bucură-se, poate, din umbrar
Ochi sclipitori în ură și în pizme
Zicând că mi-i Credința în zadar
Și m-or stâlci pieirile sub cizme,

Eu, Doamne,-n Tine m-am turnat întreg
Cu orice zvon de viață și pustie,
De orice rău din jur eu mă dezleg
Când iar mă dau și iar mă dau doar Ție.

Nu cat îndreptățiri că mă iubești
Căci Viața ce mi-o dai e o Iubire
Și greutăți din față-mi risipești,
Și scut îmi ești de orice uneltire.

Isuse,-mi ești suflare, cânt și crez,
Ție Ți-aduc triumfuri și rușine -
Cu totul, Doamne, Ție mă-nmânez,
Iar Tu mă-ntorci mai fericit în mine!