După psalmul 113

Din răsărit și până în apus,
Din miazăzi și până-n miazănoapte
Slăviți-L cu întregul pe Isus –
Domnul Salvării noastre de la moarte.

Sentințele ne bâjbâisem orbi
Prin noaptea și din marea răutății,
Ci El ca rob a-ngenunchiat prin robi
Să ne prefacă-n Omul Libertății.

Din boțuri de argilă fără minți,
De prin gunoaie-aruncate-n piață
Ne-a ridicat la înălțimi de sfinți
Să rămânem pe veșnicie-n Viață.

Un suflet care n-are nici un dor
Cu-o soartă mizantropică și stearpă
El îl preface-n cristalin izvor
Ce-o lume-mprospătând-o o adapă.

Și vom striga cu mare și cu mic:
„Îți mulțumim și Te slăvim toți, Doamne,
Că dintr-o biată pulbere-n nimic
Ne-ai semănat și ne-ai crescut în Oameni!”