Domnul Se va pogorî din ceruri (1 Tes. 4.16)

Domnul Se va pogorî din ceruri (1 Tes. 4.16)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

Creştinii au o sfântă mângâiere: (1 Tes. 4.18)
Că Domnul se va-ntoarce să îi ia, (Ioan 14.2-3)
Să-i ducă în Împărăţia Sa, (Matei 25.34; 2 Tim. 4.18)
Aşa cum le-a promis şi-i a Sa vrere. (Ioan 14.18,28)

R: De-atunci, cu Domnu-or fi neîncetat, (1 Tes. 4.17)
În trup de slavă sfânt, imaculat. (1 Cor. 15.53-54)

Sfinţi soli, cu trâmbiţa răsunătoare, (Matei 24.31)
Vor fi trimişi de Domnul pe Pământ, (Apoc. 14.16)
Ca pe aleşii Săi, ce-au alb veşmânt, (Apoc. 19.8; 22.14)
Să-i strângă-n sfânta Sa unificare. (1 Cor. 15.49-52)

Şi Domnul Se va pogorî din ceruri, (1 Tes. 4.16)
Pe nor va sta, şi-L vor întâmpina (Apoc. 14.14)
Sfinţii, care vor fi Mireasa Sa, (Apoc. 19.7; 21.9)
Care, de-atunci, vor fi cu El de-a pururi. (Apoc. 3.12)

Cei ce vor fi răpiţi la Domnu-n slavă, (1 Tes. 4.17)
Sunt doar aceia ce-au rămas în El, (Fil. 3.7-11; 1 Tes. 4.14; 1 Ioan 2.28)
Care trăiesc de-acum ca Sfântul Miel, (1 Ioan 2.6)
Şi răspândesc mireasma Sa suavă. (2 Cor. 2.14-16)