Doamne, de n-ai fi cu mine

Doamne, de n-ai fi cu mine

Doamne, de n-ai fi cu mine
Pe drumul cel greu al vieţii
Chiar din timpul tinereţii
Când m-am alipit de Tine,
Zilele, mi-ar fi străine! ...

Aş fi fost pe-o altă cale,
Calea cea largă-a pierzării
Fiind sub legea condamnării
'N-ordinea dreptăţii Tale,
Nu-n cântări de Osanale!

Doamne, de n-ai fi cu mine
Pe drumul sfânt ce-am ales
Când voia Ţi-am înţeles
Că viaţa-mi, Îţi aparţine
Iubirea-Ţi n-ar arde-n mine,

Prin cea mai mare salvare
A Dragostei prin Jertfire,
Şi-atunci sfânta mântuire
Pe munte-n crucificare,
Nu mi-ar fi hotărâtoare!

Doamne, de n-ai fi cu mine
Pe drumul cel greu dar sfânt,
Atunci pe acest pământ
Zilele, mi-ar fi străine...
Căci departe-aş fi de Tine!

Şi-atunci totul, ar fi-n van
Rătăcind pe-a mării valuri,
Fără-a ajunge, la limanuri,
Lipsit de-orice paravan,
Şi pierzându-mă-n ocean!

Flavius Laurian Duverna
26 iulie 2012