De veacuri ești statornic, dulce astru...

De veacuri ești statornic, dulce astru,
Și stai în locul unde El te-a așezat,
Ascultător pe marele albastru
Tu strălucești așa de minunat.

Tu dai căldură, zilnic, la oricine,
Răsari deopotrivă peste buni și răi,
Ești bucuria zărilor senine
Și-o binecuvântare pentru munți și văi.

Când îți reverși splendoarea ta de raze
Ne copleșești cu zâmbetu-ți măreț,
Împrăștii repede a nopții groază,
Ești darul oamenilor vii, cel mai de preț.

Lumina ta se răspândește oriunde
Și scoate la iveală tot ce-i în ascuns,
În orice colț și orice ungher, pătrunde
Chiar și acolo unde omul n-a ajuns.

Tu soare blând și plin de-ngăduință,
Minune pentru întregul univers,
Ești tuturor de mare trebuință,
Cu tine toate au un rost și au un mers.

De dimineață până la crepuscul
Tu bucuri orice vietate pe pământ,
De la giganți pân` la gândacul cel minuscul
Ești fără deosebire, drag alint.

Ești blândă alinare pentru suflet
Și vindecare pentru oameni triști,
Ești limpezire pentru ochi și cuget,
Ce bine-i pentru noi că tu exiști.

Tu ne înveți ce-nseamnă ascultarea,
Statornicia, mila, bunătatea,
Neprihănirea și răbdarea,
Nepărtinirea, dragostea, dreptatea.

De la-nceput la marea creațiune
Erai în mâna Marelui Stăpân,
Și-ai pus culoare-n toate și pasiune
Dând lumii-ntregi farmecul tău divin.

Ca un viteaz ce se aruncă-n luptă
Așa apari în fiecare zi,
Titan care din noapte se înfruptă,
Tu soare sfânt, mereu vei birui.

Tu ești făcut de Dumnezeul mare
Ce toate-n locul lor le-a așezat,
El, Preaînaltul și Divinul Soare,
De mâna Lui ai fost și tu creat.

Tu ne arăți din El o părticică
Din strălucirea-I fără de egal,
Din dragostea-I ce-n slavă ne ridică
Spre a iubirii veșnic areal.