De n-ar fi fost iubirea, Doamne!

De n-ar fi fost Iubirea, Doamne!

De n-ar fi fost iubirea, Doamne,
Pecetea planului de mântuire,
Eram pierdut în neagra noapte
Când rele mi-erau multe fapte,
Bâjbâind, ca cel orb în rătăcire.

O! Dar a venit Doamne, iubirea
Prin Duhul Sfânt S-a întrupat
Şi S-a făcut om, asemeni mie,
Să-mi construiasc-o-mpărăţie
Într-alt pământ, făr-de păcat.

De n-ar fi fost iubirea, Doamne
Cu-a Sa scumpă neprihănire,
Ca să-mi acopere păcatul meu
Ştergându-mi tot trecutul greu
N-aş fi ştiut, că există fericire.

O! Dar a venit Doamne, iubirea
Ca să-Ţi vestească îndurarea,
Pentru ca lumea cea pierdută
Să poată fi-n cer recunoscută
C-are-n Isus, în veci salvarea.

De n-ar fi fost iubirea, Doamne
Să mijlocească, pentru mine
La tronul harului Prea Sfânt,
În viaţa mea pe-acest pământ
Străin, cred c-aş fost de Tine!

O! Dar a venit Doamne, iubirea
Ca să-Şi dea viaţa, la Calvar;
La cruce-al meu păcat L-a luat
Prin sângele sfânt m-a spălat,
M-a prins în lanţul Său de har!

Flavius Laurian Duverna
28 august 2014